vibrant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. vibrant)
Etimologie: (fr. vibrant)
1. care vibrează, care produce sunete.
2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori.
3. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic.